Caii

Calul (Equus caballus) este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă, fiind una dintre cele șapte specii moderne alegenului Equus.

Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză pentru a scăpa de prădători și au un bine dezvoltat simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi. Legat de această necesitate de a scăpa de prădători în sălbăticie este o trasatură neobișnuită: caii sunt capabili de a dormi, atât în ​​picioare și culcat. Cai de sex feminin, numite iepe, transporta puii lor timp de aproximativ 11 luni, și un cal tanăr, numit mânz poate sta și a alerga la scurt timp după naștere. Cei mai mulți cai domestici încep pregătirea cu șa sau ham la vârste cuprinse între doi și patru ani. Ei devin adulți la vârsta de cinci ani, si au o durata de viata medie între 25 și 30 de ani.

Calul domestic este un mamifer ce face parte din ordinul Perissodactylia, Familia Ecvideelor. Corpul este zvelt, iar gâtul este puternic și poartă o coamă. Trunchiul, cu piept lat, se sprijină pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu câte un deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptați oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafața incisivilor apar ornamentații, după care se apreciază vârsta animalului. Caninii sunt mici. Între canini și premolari se afla bara cornoasă. Măselele sunt late, cu creste de smalț. Este folosit pentru călărie, dresaj (cai) și consum de carne. Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea cailor s-a petrecut acum circa 6.000 ani, într-un vast perimetru care cuprinde astăzi stepele ierboase din Ucraina, sud-estul Rusiei și vestul Kazahstanului.^[1]